Bulion de corcoduşe

Aţi auzit, cred, de corcoduşe. Prin alte părţi li se mai spune şi zarzăre. Şi de bulionul de corcoduşe cred că aţi auzit, că doar e intenetul plin, nu? Am văzut şi eu diverse texte dar nici unul nu are şi pozele explicative de rigoare. Aşa că le-am pus eu în ordine cronologică,  să nu ne încurcăm.

Care va să zică:
* Ochim un corcoduş cu corcoduşe mari şi frumoase, puţin date in pârg. Nu trebuie nici prea verzi pentru că sunt mici dar nici prea coapte ca atunci sunt dulci, nu acre. Daca sunt mari ai avantaj la separare.

* Le culegem cu mâna, le rupem codiţele, separam frunzele şi alte gunoaie şi le spălăm.

* Le scoatem din apă,

* şi le punem intr-un alt vas cu apă care fierbe. De fapt trebuie doar puţin opărite, le ţinem să fiarba cam 5 minute, nu mai mult.

* Apoi se scot cu o spumieră şi se pun intr-o strecurătoare mare unde, prin pasare, se separă conţinutul cărnos de sâmburi şi coji, cam aşa...

* şi aşa...

* Se pune apoi conţinutul cărnos în vasul în care urmează a se face fierberea propriu-zisă şi se fiebe cam 30 de minute, în funcţie de cât de vâscos doriţi să fie în final. Se sărează după gust.

* Compoziţia rezultată se pune fierbinte  în borcane sau sticle cu gâtul larg, cu dopuri care se înfiletează şi se închid etanş. Pentru depozitare îndelungată se poate pune şi o aspirina pe post de conservant în fiecare borcan.

Vasele se acoperă cu o pătură şi se lasa să se răcească până a doua zi.
Se depozitează pe cât posibil în locuri răcoroase.
Poftă bună!