MITUL INCARCATOARELOR PENTRU TELEFOANE

Trebuie scos incarcatorul din priza dupa incarcarea telefonului?

Intr-o zi, o vecină s-a arătat foarte mirată când a văzut cele trei încărcătoare pentru telefon pe care eu le ţin tot timpul în priză. M-a atentionat ca un incarcator lasat in priza dupa incarcarea telefonului consuma mult si acel consum se va regasi in factura de la Electrica.
Nu mi-a venit sa cred, dar pentru ca era foarte convinsa m-am hotarat sa verific acest lucru.
Am adunat toate incarcatoarele din casa, care sunt şase, mi-am confectionat un dispozitiv simplu pentru masurarea puterii consumate de la retea la mersul in gol si am calculat valoarea energiei electrice consumata de fiecare incarcator intr-un an de zile.
CONCLUZIA: valoarea consumului unui incarcator lasat in priză in permanenţă este nesemnificativa.

Pentru cei interesati de detaliile tehnice: am folosit o metoda indirecta de calcul al energiei realizând un circuit serie compus dintr-o rezistenta etalon de 100Ω înseriata cu alimentatorul telefonului, totul alimentat la reteaua de 220Vc.a.
Cu un voltmetru analogic am masurat caderea de tensiune de pe rezistenta etalon (Ue) si apoi, folosind legea lui Ohm si celelalte formule din fizica pentru calculul puterii si energiei electrice, am ajuns la rezultatele prezentate.
Pretul unui kWh este conform facturii de la Electrica SA de 0,40 lei (TVA inclus) .

Marca            Ue masurata    I(A)     Pi calculata     Ei           Valoarea
Telefonului        pe Re       Calculat     Ui x I        (kWh)        pentru Ei(kWh)
                  (V)        pentru         (W)       consumata        consumata
                             intreg                   intr-un an       intr-un an
                            circuitul                                    (lei)      
                                                                                  

Erikson              0,5        0,005         1,1          9,50              3,80
Nokia                0          0             0            0                 0
Alcatel              0,1        0,001         0,0001       0,0086            0,3
Samsung              0          0             0            0                 0
Motorola   vechi     2,5        0,025         5,5         47,52             19,00
Motorola nou         0,3        0,003         0,66         5,70              2,28

Notatiile semnifica:
Ue = tensiunea masurata pe rezistenta etalon;
Ui = tensiunea pe incarcator, care in acest caz a fost aproximata la 220V, tensiunea retelei.
Re = valoarea in Ohmi a rezistentei etalon, in acest caz = 100Ω
I = intensitatea curentului in circuitul serie realizat, calculata I=Ue / Re si considerata aceeasi si dupa suntarea (eliminarea) Re.
Pi = puterea consumata de la retea de catre incarcator, calculata Pi = Ui x I
Ei = energia electrica consumata de la retea de catre incarcator intr-un an de zile, energie masurabila prin contuarul electric al casei si care, evident, se plateste la Electrica.
A fost calculata astfel: Pi x 24 ore x 30 zile x 12 luni

Asadar, excluzând primul tip de incarcator Motorola, din primele generatii, pe care eu il am de mai bine de 10 ani, valoarea consumului unui incarcator lasat in priză in permanenţă este nesemnificativa. Avand in vedere ca si celelalte doua tipuri cu un consum oarecare (Erikson si Motorola) sunt tot de tip vechi – rezulta ca pentru incarcatoarele produse recent nu se pune problema unui consum.
Pentru a va convinge puneti mana pe incarcatorul lasat in priza in gol ( cam la o ora de la intreruperea alimentarii telefonului) si veti vedea ca este rece.
Asta inseamna ca, practic nu este nici un pericol sa-l lasati acolo pentru ca la un consum =0 cantitatea de caldura degajata =0 si, deci, riscul =0. Punct!

Ba, s-ar putea sa va coste mai mult daca tot scoateti si introduceti incarcatorul in priza, pentru ca priza se uzeaza si in cativa ani va trebui sa o inlocuiti.iar valoarea ei va fi mult mai mare decat a curentului consumat de incarcator.

CONCLUZIE: puneti incarcatorul intr-o priza care nu va trebuie chiar in fiecare zi si dupa incarcarea telefonului, lasati-l acolo!

Cat costa, de fapt, 1km parcurs cu masina ta?

Cand calculati costul unei calatorii cu masina nu faceti greseala de a socoti numai benzina. Tineti cont si de toate celelalte costuri ascunse, astfel: Calculele au fost facute pentru o masina Logan 1.4 , Preferance, an achizitie 2005 Pentru: Durata de folosinta preconizata= 12 ani Distanta medie anuala = 12500 km Distanta totala preconizata 150000 km Lei TOTAL Pretul initial, masina noua = 25300 25300 RCA anual = 375 x12 ani 4500 Casco anual = 1080 x12 12960 Revizie anuala (+ ulei, filtre, lichide, etc)= 650 x12 7800 ITP, la 2 ani = 100 x5 500 Reparatii estimate anual = 300 x12 3600 Cauciucuri, la fiecare 4 ani= 800 x2 1600 Vopsit o data = 2000 x1 2000 Benzina anual = 4000 x12 48000 Rovigneta anual 185 x12 2220 Cheltuieli neprevazute = 100 x12 1200 TOTAL 109680 Din care valoare voucher Rabla = 3800 TOTAL valoarea reala a masinii pe toata durata de folosinta = 105880 Din care rezulta valoarea reala a unui motokm: valoarea totala (lei) / distanta totala preconizata(km) = =0.70 lei/km Concluzia: rulati masina cat mai mult si vindeti-o cat mai repede!

Apa de ploaie

CAPTATOR APA DE PLOAIE


Despre beneficiile apei de ploaie ati citit sau ati auzit in mai multe locuri (la
spalat, la udat florile, etc., etc.).
Pentru cei care locuiti la casa sau la tara (tot la casa) nu ar fi o problema sa
captati apa de ploaie. Insa pentru cei care locuiesc la bloc este o problema
deosebita. Cu toate acestea, chiar daca locuiesc la bloc la etajul IV, eu am reusit sa
captez apa de ploaie intr-un mod foarte simplu si eficient.

Mentionez ca "inventia" mea este valabila doar pentru cei care locuiesc la ultimul
etaj si au deasupra balconului (logiei sau oricarei ferestre) o teava prin care se
scurge apa de ploaie de pe acoperis. Aceasta teava poate fi sursa ta de apa de ploaie.

In mod normal, cand ploua abundent, apa provenita din teava de scurgere este aruncata
destul de departe de cladire si destul de greu de captat la nivelul balconului. Daca
insa punem un captator chiar la capatul tevii, jetul de apa poate fi dirijat printr-o
conducta intr-un vas de colectare pus jos, in balcon.

Realizarea captatorului presupune rezolvarea a cel putin doua probleme:
1. Captarea intregii cantitati de apa scursa prin teava, indiferent cat de slaba sau
de abundenta este ploaia (jetul de apa sa nu treaca pe deasupra captatorului);
2. Stabilitatea la vant.


Rezolvarea ar fi astfel:

1. Eu am confectionat acel "captator" dintr-un PET de 2 litri pe care l-am taiat
transversal cam la jumatate si in care am practicat o adancitura, astfel incat
marginea superioara a captatorului sa depaseasca in inaltime capatul tevii de
scurgere, jetul de apa venind undeva in interiorul pet-ului si nu deasupra lui.

Pentru aducerea apei de la pet la vasul de colectare am improvizat o conducta de
aductiune (ce termen pompos, dar n-am gasit altul) dintr-o teva de PVC de la
instalatiile electrice. Avantajul este ca diametrul exterior al tevii este cu putin
mai mic decat cel interior al gurii pet-ului. Fixarea eficienta se face infasurand o
carpa pe teava si apoi introducerea ei fortata in gatul pet-ului (fara a se impinge
mai sus de acesta). Chiar daca carpa se umezeste, pierderea de apa este
nesemnificativa.
Capatul de jos al conductei de aductiune se pune deasupra vasului de colectare (sau
in vas, daca acesta este un bidon). In acest fel chiar de la inceputul ploii, cand
incepe sa se scurga de pe acoperis, apa poate fi colectata. E bine ca primele masuri
de apa colectate sa fie destinate florilor, pentru ca e putin tulbure, depinde cat de
mult praf a fost pe acoperis. Restul - la spalat! Daca ploaia este scurta se pot
folosi pentru spalat si primele masuri de apa dar numai dupa o decantare de 2-3 zile.

2. Am realizat stabilizarea sistemului in doua puncte de sprijin, unul sus, la tavan
confectionat dintr-o sarma indoita ca in poza si altul jos, tot dintr-o sarma
terminata cu un carlig. Conducta de aductiune se va sprijini cu capatul de jos pe
carlig iar in partea de sus va fi stabilizata de sarma indoita.

Sistemul poate fi instalat si sa ramana in permanenta (cu estetica de rigoare si cu
riscul ca vasul de colectare sa se umple si surplusul sa inunde balconul) sau poate fi
demontat cand cantitatea de apa colectata e suficienta si/sau s-a oprit ploaia.

Succes!

Rosii ecologice

Am folosit denumirea de “rosii ecologice” pentru ca este la moda acum, chiar daca noi cultivam si consumam rosii, in cel mai natural mod, de cand ne stim.
Pentru cei care doresc sa-si cultive singuri rosiile sunt destule informatii in internet, spre exemplu : http://www.gradina-online.ro/Rosiile_A3592.html .
Se dau acolo suficiente detalii despre cultura rosiilor, in special pentru cei care doresc sa cultive pe suprafete mari, pentru comercializare. Eu am sa ma adresez insa celor care doresc sa cultive doar pentru familia lor. Asta inseamna rasad putin, rasadit pe o suprafata mica. Nu am gasit nicaieri modul concret de producere a rasadului « in casa, la bloc », pentru mine, oraseanul care am o bucata de teren pe undeva, si as vrea sa cultiv acolo 100 – 150 de fire de rosii care sa-mi asigure necesarul familiei pentru o vara. Probabil ca si voi ati cautat si pentru ca n-ati gasit am sa va arat eu, aici, cum fac. Cum am facut de fapt, de vreo 4-5 ani incoace, de cand ma ocup (si) de rosii si, de cand obtin in fiecare vara niste rosii deosebit de mari, frumoase si mai ales gustoase, pe care le consumam in stare proaspata sau facute bulion, suc de roşii, roşii intregi la borcan, zarzavat cu roşii, etc, etc.
Cultura rosiilor de anul acesta a inceput, de fapt, de anul trecut, cand am ales cateva din rosiile cele mai mari si frumoase si le-am luat samanta.
Cum se face asta ?
Tai rosia in mai multe bucati si separi partea moale pe care sunt prinse semintele. Aduni continutul de la 2-3 rosii, il pui intr-o strecuratoare si, sub jet de apa, presezi cu degetul continutul prin sita strecuratorii pana cand toata pulpa de rosie trece si raman numai semintele. Ramane de fapt un continut gelatinos, pentru ca n-o sa poti separa asa de bine incat sa ramana numai seminte, pe care il pui pe o hartie, in strat foarte subtire si il lasi sa se usuce, la umbra, timp de 2-3 zile.
Dupa ce continutul s-a zvantat, dar nu s-a intarit, se ia la mana si se separa, pe cat posibil, samanta cu samanta dupa care se pune pe o alta hartie si se lasa pana la uscarea deplina (o saptamana, doua). Se pune apoi intr-o pungulita de hartie pe care se scrie ce contine si se depoziteaza intr-un loc uscat si racoros, ferit de inghet. Eu le pun intr-o debara neincalzita si care are aerisire. Semintele astfel depozitate pot fi pastrate pana in primavara sau, daca nu au fost folosite, pot fi insamantate si anul urmator.

Producerea rasadului de rosii incepe la sfarsitul lunii februarie – inceputul lui martie si presupune cateva activitati distincte :
1. Pregatirea semintelor;
2. Pregatirea paharelor in care se va insamanta;
3. Pregatirea pamantului;
4. Insamantarea propriu-zisa;
5. Depozitarea paharelor si ingrijirea plantelor proaspat rasarite;
6. Intretinerea rasadului;
7. Rasadirea.
Si acum, la treaba!
1. Pregatirea semintelor, tocmai v-am descris-o, se face in toamna precedenta .
2. Pregatirea paharelor in care se va insamanta. Se aleg 50 – 60 de pahare de unica folosinta, de 125 – 200 ml, din plastic, pot fi din cele de la dozatoarele pentru apa sau pentru sucuri. E bine sa fie spalate in prealabil, in special cele in care a fost suc. Cu un obiect ascutit sa gaureste fundul paharului in 2-3 locuri, pentru a permite scurgerea surplusului de apa.




3. Pregatirea pamantului. Poate fi folosit pamant luat de la tara, din brazda, amestecat in proportie de 1/1 cu pamant de flori (de la florarie) sau pamant de padure, amestecat cu pamant de flori in proportie de 2/1, pentru ca acesta este mai gras. Amestecul se afaneaza foarte bine, se elimina pietricelele, bucatile de lemn neputrezite, cioburile, etc. Cu o paleta (eu am folosit o lingura) se pune pamant in fiecare pahar, cam ¾ din volum. Paharele astfel umplute se dispun pe un suport impermeabil si se uda, adica se toarna apa in pahar pana cand se acopera toata suprafata pamantului si prin gaurile din fundul paharului incepe sa se scurga surplusul de apa. La nevoie, se mai adauga putin pamant pentru a se reface suprafata orizontala a acestuia, in fiecare pahar. Acum paharele cu pamant sunt gata pentru insamantare.

4. Insamantarea propriu-zisa: din punga de hartie in care s-au pastrat semintele se iau cu varful degetelor 3-4 seminte si se lasa sa cada in puncte diferite ale suprafetei de pamant din pahar. Se va evita plasarea semintelor foarte aproape de marginea paharului pentru ca este zona care se va usca cel mai repede. Daca semintele cad foarte aproape una de alta, se pot indeparta cu un betisor foarte ascutit, dar daca nu-s decat 2-3 seminte, pot ramane si apropiate. Se pun seminte in toate paharele. Dupa depunerea semintelor se presara cu mana un strat de 2-3 mm de pamant (foarte bine maruntit) peste intrega suprafata a paharului. Rezistati tentatiei de a mai uda continutul paharului, apa care a imuiat pana la saturatie pamantul inainte de insamantare este suficienta; o sa imoaie prin difuzie si stratul subtire pe care l-ati pus la urma pentru a acoperi semintele. Abia acum ati incheiat insamantarea.

5. Depozitarea paharelor si ingrijirea plantelor proaspat rasarite. Pana la rasarire, paharele pot fi pastrate si la intuneric, important este sa fie la o temperatura de peste 20 de grade, undeva in apartament. Este suficienta temperatura ambianta. Pamantul din pahare se va stropi (prin pulverizare) abia incepand cu a 3-a zi de la insamantare cu o stropitoare foarte fina care sa nu lase picaturi si care doar sa umezeasca un pic pamantul. Nu turnati apa de sus, picaturile sau jetul de apa ar putea dezveli semintele. Daca totusi se intampla asta, acoperiti-le cu cateva firisoare de pamant. Important este ca pana la germinare samanta sa aiba un mediu umed permanent. Rasarirea va incepe cam in 3-4 zile de la insamantare. Udarea se va realiza zilnic dar numai daca pamantul da semne de uscare deasupra si numai prin pulverizare, cel putin pana cand toate semintele au incoltit si plantele rasarite au 1-2 cm. De acum, din 2 in 2 zile se pot uda si prin turnarea apei dar folositi o sticla larga la gura (sau un pahar) si turnati cat mai de jos posibil. Tot de acum, plasarea paharelor cu plantute la lumina este obligatorie. Numai la lumina vor creste plante viguroase si sanatoase.


6. Intretinerea rasadului presupune mentinerea unei umiditati, temperaturi si iluminari adecvate, constante. Pentru o iluminare mai buna paharele cu rasad pot fi scoase ziua in loje sau balcoane inchise dar este bine ca cel putin in primele 2 saptamani, noaptea sa fie aduse in camera, la temperatura ambianta. Daca in pahar au rasarit mai mult de 4 plantute, sau cele rasarite sunt foarte apropiate,cam dupa o saptamana – doua, puteti incepe sa le rariti (prin ciupire sau smulgere) pastrandu-le pe cele mai viguroase. Avand conditiile de crestere asigurate, rasadul va creste in 5-6 saptamani pana la o inaltime de 10-15 cm si va putea fi rasadit in gradina o data cu sfarsitul perioadei de brume, adica a 2-a jumatate a lui aprilie – inceputul lui mai.. Daca rasadul a crescut prea mare iar starea timpului nu ne permite sa-l rasadim in gradina se poate face o rasadire intermediara care sa-i asigure spatiu mai mult si lumina mai multa chiar daca afara mai cad brume.

7. Rasadirea: Pentru aceasta, inainte cu 2 zile de a se transporta la gradina, rasadul nu se mai uda. Acest lucru va permite o mai usoara desprindere a pamantului de pahar cat si o mai mare flexibilitate a firului de rasad care nu se va rupe la miscarile inerente transportului. In gradina se pregateste un minisolar, adica : se sapa 2 santuri (biloane) adanci de 15-20 cm si distantate la 40-50cm, lungi de 3-4m. Pe malurile acestor santuri, in partea de jos, se vor sapa cu coltul sapei mici gropite in care se va pune pamantul din pahare, cu radacinile plantelor, fara a fi despartite. Se scoate pamantul din pahar, fara sa se imprastie pentru a nu dezveli radacinile. Pentru aceasta, se prinde paharul cu mana dreapta si se intoarce cu plantele in jos; se prind tulpinile plantelor intre degetele mainii stangi si se sprijina gura paharului pe podul mainii stangi ; se apasa cu dreapta peretii si fundul paharului si se deformeaza pana cand paharul se desprinde de pamantul intelenit. Pamantul cu radacinile plantelor intelenite se planteaza in gropita facuta cu sapa, se inveleste cu pamant local pana cand cel provenit din pahar nu se mai vede, se preseaza putin si apoi se uda, fie prin turnarea unei cantitati de ½ - 1l de apa la fiecare gropita, fie prin inundarea santului. Plantarea grupata a rasadului de rosii va permite ca acest lucru sa se faca pe o suprafata mica ce se va acoperi obligatoriu cu un cadru metalic si apoi cu folie de plastic transparenta. Plantele, protejate de bruma, vor sta in acest minisolar pana la incalzirea timpului care sa permita plantarea in gradina. Abia atunci buchetele de rasad vor fi scoase grupat si apoi desfacut fiecare fir de rosie in parte si plantat la locul sau. Modalitatea de plantare in gradina si intretinerea culturilor de rosii o gasiti in articolul mentionat. Daca la plantare veti tine cont si veti pune si putin gunoi de grajd la fiecare fir iar cultura va fi udata periodic nu va fi nevoie nici de ingrasaminte si nici sa fie stropita contra daunatorilor. E adevarat, catre sfarsitul verii, o parte din frunze sa vor mana si pot aparea si musculite, dar pierderea de recolata este compensata de calitatea deosebita a rosiilor cultivate fara pic de ingrasaminte chimice, insecticide, fungicide, etc, etc, adica E-uri. Veti manca, pur si simplu, rosii ecologice. Pofta mare !